Home Articole

„Vinurile romanesti nu trebuie sa fie ieftine ca sa se vanda“

David Furer lucreaza in domeniul vinului si al bauturilor spirtoase inca din 1986. CV-ul sau este unul impresionant: a scris pentru publicatii precum Wine Enthusiast, Decanter, Sommeliers Int’l sau Barfly, a sustinut cursuri despre vin la London Wine Academy si la Universitatile Oxford si Cambridge, a avut aparitii la BBC, a colaborat cu producatori din America, Europa si Australia. Aflat intr-o vizita de cercetare a pietei vinului din Romania, Furer ne-a impartasit impresiile sale despre vinul autohton.

Scrii, comunici si judeci vinul, ca membru in diferite concursuri internationale. Contactul tau cu acest produs nu este unul ocazional. Esti familiarizat cu vinurile din Europa (Slovenia, Grecia). Ce s-ar mai putea spune despre relatia ta cu vinul?

Adevarat. Am inceput sa scriu despre vin si sa jurizez in concursuri inca din 1992, insa traseul sinuos al carierei mele m-a mai purtat si in domenii conexe precum importurile, promovarea generica, educatia consumatorilor sau pregatirea somelierilor. De asemenea, m-am mai ocupat si de administrare de restaurante, aprovizionare pentru magazine de vinuri, iar acum lucrez cu cinci crame din Germania. Fiecare pas din cariera mi-a permis sa ma apropii in detaliu de domeniul comunicarii vinului, mai mult decat de orice altceva din viata mea. In principiu, munca cu vinul reprezinta o ocupatie care imi ofera satisfactii mai mari decat orice castig financiar. O astfel de satisfactie am avut-o in toamna anului 1991, cand lucram la un magazin de vinuri din Anglia. Atunci am adus din Romania mai multe sticle de Pinot Noir 1986, din Dealu Mare, pe care il vindeam cu 3 lire sterline/sticla. L-am oferit spre degustare managerului magazinului, care a ramas surprins de calitatile vinului si, impreuna cu intreaga echipa, am promovat acel vin si l-am vandut imediat. Vinurile romanesti nu trebuie sa fie ieftine ca sa se vanda pe principalele piete externe, insa au nevoie sa fie mai bine intelese de catre comerciantii si consumatorii din afara pentru a avea succes.

Care crezi ca ar fi cheia succesului pe pietele externe pentru vinurile romanesti? Stii vreo poveste de succes in acest sens, mai ales pe pietele din Marea Britanie sau din Statele Unite?

Recunosc ca nu pot sa dau un raspuns la cea de-a doua intrebare, nu unul care sa aiba legatura cu producatorii romani. Raspunsul la prima intrebare este unul cat se poate de simplu. Deoarece regiunile vitivinicole romanesti nu se bucura de notorietate, cel putin nu pe piata externa, si pentru ca Romania nu are un „brand simbol“, precum Vega Sicilia din Spania, singura cale de a iesi din anonimat este dorinta producatorilor, mici sau mari, de a exporta. As vrea sa subliniez ca un astfel de pas il reprezinta asocierea Antinori-Halewood, Metamorfosis. In urma vizitei mele facute in diferite regiuni si crame din Romania pentru a realiza un material pentru publicatia Decanter, in care am degustat foarte multe vinuri si am stat de vorba cu multi oameni, pot spune ca aceasta asociere nu reprezinta un pas inainte numai pentru Halewood, ci pentru intreaga industrie a vinului. Felicit ambele parti pentru initiativa si viziunea lor in dezvoltarea calitatii, iar daca ceilalti producatori le vor urma exemplul, pe viitor acest lucru se va reflecta in intreg sectorul.

„ROMANIA ARE NEVOIE DE O CAMPANIE UNITARA“

Care dintre vinurile degustate ar avea o sansa sa se faca remarcat pe piata externa? Pe ce paliere de calitate?

Dezvoltarea si diversificarea portofoliului reprezinta o metoda care a adus succesul multor producatori de vinuri din Lumea Noua, pe pietele externe. Insa este foarte important ca, atunci cand intri pe o piata externa, sa ai o notiune clara despre identitatea brandului pe care il promovezi. Marea majoritate a consumatorilor din Europa, America de Nord sau de oriunde nu cauta vinurile romanesti. De ce? Pai, ce are Romania de oferit? Daca raspunsul nu este unul clar, sincer si concis, unul care sa faca diferenta intre Romania si celelalte tari producatoare, atunci trebuie cautat si definit. Producatorii de vinuri, indiferent de marimea lor, ar trebui sa se uneasca si sa identifice si creeze conceptul care sa raspunda la intrebarea „Cine este Romania?“, in comparatie cu celelalte tari producatoare de vin. Romania trebuie sa aiba o imagine distincta ca producator de vin si apoi ca piata de desfacere. Romania detine soiuri de struguri unice in lume care pot fi promovate intr-o campanie unitara si soiuri internationale plantate in regiuni unice. Atunci cand activezi pe piata interna, inteleg conceptul „fiecare om, pentru el“, insa, atunci cand treci granitele, as sfatui producatorii sa isi dea mainile si sa cante aceeasi partitura. Problema este in legatura cu natura cantecului, si, de asemenea, consider ca este loc in cor pentru toti.

Unii dintre producatorii de la noi sunt mult mai interesati de piata interna, in detrimentul promovarii pe o piata externa, pentru ca astfel pot castiga bani, fara sa aiba parte de o concurenta acerba.

Acest caz este valabil pentru producatorii de oriunde. Profitul si afirmarea vin mai repede pe piata interna, decat pe una externa. Pentru producatorii mai putini influenti pe o anumita piata, presiunea exportului poate insemna insa un avantaj, care poate duce si la cresterea si sofisticarea gusturilor consumatorilor din Romania.

 „VINUL.RO, AVOCAT AL CONSUMATORILOR“

De curand am organizat un concurs pentru vinuri cumparate de la raft. Multi producatori s-au indoit de demersul nostru, pentru ca aici intervine problema manipularii, transportului si depozitarii vinurilor in magazine. Ce crezi despre un astfel de concurs?

Intotdeauna am sa sustin un astfel de concurs, daca este organizat cu impartialitate si integritate. Unii dintre juratii vostrii mi-au fost colegi si sunt specialisti experimentati si de incredere. Sunt sigur ca au facut o treaba buna! Acum cativa ani, am facut parte dintr-o comisie care analiza si degusta vinuri, bere si spirtoase pentru o prestigioasa publicatie de profil din Statele Unite. Pentru a ne asigura ca probele trimise de catre producatori sunt identice cu cele de pe piata, cumparam si degustam aceleasi vinuri si din magazine si comparam rezultatele. Atunci cand a achizitionat probele pentru concurs de pe piata, Vinul.Ro s-a pozitionat ca „avocat al consumatorilor“, o pozitie delicata, as putea spune. Ati preferat sa comunicati gradul de satisfactie al consumatorului si cred ca putini va vor sustine in acest demers. As caracteriza acest demers ca fiind „ultra-progresist“, in conditiile actuale ale pietei din Romania. Acest lucru s-ar putea sa incurajeze sau sa oblige producatorii si comerciantii sa corecteze problemele legate de transport si depozitare ale acestui produs perisabil.

 

Adauga comentariu