Home Articole

Interviu cu George Mitea

lucruribune. blogspot.com

George Mitea este ultimul venit in randul bloggerilor de vin, prima sa postare fiind publicata pe 4 mai 2009. Spune despre blogul sau ca este “o gazeta de perete cu opinii despre varietatile autohtone. Nu ca Shiraz-ul sau Beaujolaisul n-ar merita atentie, dar atentia altora. Deocamdata, Feteasca Neagra si Babeasca ma pasioneaza mai mult“. 90% dintre postarile sale sunt despre varietati autohtone, 5% soiuri straine, iar restul “e tacere”(sic).

Cum ai inceput sa scrii despre vinuri?

Blog-ul este http://lucruribune.blogspot.com/, iar omul este George Mitea din Galati. In alte straturi ale realitatii am fost si uneori mai sunt: scriitor de chestii livresti (dau pe fata acest aspect jenant pentru a nu-mi scoate ochii mai tarziu presa de scandal), eseuri studiind poststructuralismul francez, filosofia mintii, si ca sa fie tacamul complet si paharele pline: filosofia dreptului (ca sinteza completa a celor doua diplome de studii); petrecaret in Vama Veche si pe Gabroveni; ziarist cu ziua; seminarist voluntar al unui curs de epistemiologie, prestator de consultanta la mai multe companii multinationale; si nu in ultimul rand: sot de sotie intelegatoare si tata de fetita de aprox. 0,5 ani.

Primul post de pe blog a fost publicat la 4 mai 2009. Este incert daca criza economica a functionat ca un catalizator, dar e bine-stiut ca dificultatile cer alinare.

Asadar, sunt un neofit in ale blogging-ului, nu in ale scrisului. La inceput nu stiam ce este acela un widglet sau cod html/java script, dar cu perseverenta am reusit sa “imprumut” de pe blog-urile vecine si prietene cam toate uneltele necesare. Sunt constient ca blog-ul meu nu arata din cale afara, dar “aparentele inseala”! Sa privim in profunzime, tovarasi!

Pana astazi (20.07.2009) am publicat 32 de post-uri, 90% despre varietati autohtone, 5% soiuri straine, iar restul e tacere.

De ce un blog despre vinuri si nu de orice altceva?

In primul rand pentru ca vinul este un accesoriu al persoanei. Nu sunt atat de egomaniac sa scriu despre mine (oh,blogosfera musteste de exhibitionisti!), iar vinul este un subiect “bun”, reliefand tarele societatii care il produce; in acest caz: adolescentina si aflata in criza identitara. De cele mai multe ori, a scrie despre un vin anume sau despre industrie/producatori este acelasi lucru cu a vorbi despre autostrada Bechtel sau Ziua Tineretului. Toate drumurile duc in litost-ul (frumosul termen intraductibil al lui Milan Kundera din Cartea Rasului si-a uitarii) natiei nostre. Scriu despre vin si pentru ca deseori scriitura despre el e un abandon voluntar (poate las, dar sigur sanatos) al actualitatii media agasante si lipsita de orice finalitate. Talk-show-rile sunt bolnave de verbus interruptus, urmaresc maniacal epuizarea timpului de emisie, magnifica ca un telescop stelar un subiect minuscul, dar uita cu gratie sa puna predicatul in propozitie. Din fericire, ocazional, un pahar de vin se eleveaza prin tine insuti, producand consumatorului un impact estetic, care depaseste vinul, dar nu il lasa prea mult in urma.

As fi putut sa public “recenzii” despre vinuri intr-o revista culturala din localitatea de domiciliu. Dar stiu din experienta ca in afara cazului in care revista cu pricina nu se gaseste in sala de asteptare a vreunui cabinet medical, este mult mai probabil sa fii citit pe internet decat pe hartie (fie si accidental). Apoi net-ul face ca problemele si ideile tale sa devina, prin concursul altora, brusc “interactive”, deci mai fecunde.

Ce satisfactii iti poate oferi comunicarea vinului?

In primul rand, satisfactia oricarei comunicari. Exorcizezi subiectul, ca sa spun asa. Apoi, in particular, ti se pot confirma sau infirma unele pareri, poti invata mai multe, poti sa te informezi. Blog-ul poate fi o unealta atat de expresie, dar si de cunoastere- daca esti deschis spre asta, bineinteles.

Cum ai descrie in cateva cuvinte blogul tau?

O gazeta de perete cu opinii despre varietatile autohtone. Nu ca Shiraz-ul sau Beaujolais-ul n-ar merita atentie, dar atentia altora. Deocamdata, Feteasca Neagra si Babeasca ma pasioneaza mai mult. Fiecare cu pacatele lui!

Cui te adresezi?

Celor interesati de vinurile romanesti, vinuri uneori surprinzatoare, alteori exceptionale, din pacate de cele mai multe ori prost puse in context, sau pur si simplu prost crescute. Dar si celor care- chiar si uneori- aseaza langa paharul cu vin bun o carte la fel de bine “facuta” sau carcasa unui film de autor.

Cati vizitatori iti viziteaza blogul intr-o luna si cati dintre ei devin vizitatori fideli?

Grea intrebare. Raspunsul nu ma preocupa prea mult, deocamdata. Nu sunt atat de vanitos. Totusi, mai mult agasat de cunoscutii care ma intrebau, am “montat” un contor la inceputul lunii iulie. Pana acum, trei saptamani mai tarziu, am 1300 de accesari, dar mai mult din nestiinta, nu pot spune cati sunt utilizatori unici sau cati se mai intorc. Din 14 iulie blog-ul beneficiaza de statistici mai complete, asa ca pot spune ca vorbim de o medie de 25 de vizitatori unici pe zi, fiecare vizualizand in medie 3 post-uri.

Sunt oamenii receptivi la ce postezi pe blog? Comenteaza, reactioneaza in vreun fel?

Unele postari nu sunt scrise pentru a fi comentate. De exemplu, cronica unui roman este un raspuns in sine. Uneori a comenta este o impietate. Respect lucrul acesta. Totusi, am remarcat ca de cele mai multe ori “iepurele sare de unde nu te astepti”. Un post mai vechi naste brusc o polemica, pe cand articole considerate de tine mai “mustoase”, fermenteaza si se otetesc in recipientul lor. Timpul este un ferment eficient, fara indoiala.

Ce parere ai despre comunitatea bloggerilor de vin de la noi?

Cu mare bucurie trebuie sa spun ca “stam bine”. Majoritatea posturilor sunt interesante si utile (nu de putine ori mi-am directionat resursele, fara sa-mi para rau, bazandu-ma pe parerile confratilor). Este firesc sa interactionam, avand in vedere interesul comun, ca doar nu ne-am intalni sa discutam pe blogurile gen badea, ciutacu& co. Preferam stabilimentele mai respectabile! Daca ne vede cineva?!

Cat de educat este consumatorul roman in ceea ce priveste vinul?

Cam cat de educat este in general. Dar apar semne de imbunatatire. Chiar daca nu intentionat, imi place sa cred ca impingem si noi corabia pe sina de lansare. Apoi, snobismul are si efecte bune, macar pentru negustori daca nu pentru bautori.

Ce crezi despre piata vinului din Romania?

Vinul romanesc este bun in potenta si slab in existenta (si Aristotel bea vin!). Apar, totusi, semne de investitii, apar vinificatori straini, cu experienta unui mod modern de a “moshi” vinul. Sper ca vinul romenesc nu va trebui salvat de el insusi cam ca Vama Veche. Sper ca ajustand (ici-colo, prin punctele esentiale) sa putem iesi in lumea buna, sau macar sa putem alege din magazine mai mult de cinci vinuri pe care sa le putem face cadou unui francez fara sa ne facem de ras.  Despre unele varietati autohtone, care ma preocupa in mod special, pot spune ca daca se respecta recomandarile privind regiunile de cultura, daca exista tehnologie moderna, daca exista know-how, si respect pentru meserie si consumator- se poate iesi la liman, botezat ca-n apa Iordanului (si nu in apa Borsecului).

Cateva exemple de vinuri care te-au impresionat.

Daca intrebarea s-ar referi la carti, muzica, sau alte asemenea- mi-ar fi aproape imposibil sa raspund pe scurt. Uneori, citim cu placere si Un detectiv in Roma Antica, nu doar laureati Nobel, dupa cum apreciem la momentul oportun si o iahnie de fasole, nu numai fois gras sau somon fume. Asa si cu vinurile. Depinde de ocaziune, de anturaj, de asteptari. O Francusa de Cotnari este agreabila in unele circumstante, iar in altele un alb E. Guigal de Côtes du Rhône straluceste. Dar, sigur, astea sunt truisme in lumea vinului. Mi-as dori ca cele de mai jos sa fie mult mai multe. Ah, daca va intrebati de ce nu se gasesc Davino si Agricola Dragasani (Prince Stirbey), sa stiti ca si eu ma intreb!Pinor Noir, 1999, Special Reserve, Prahova Valley,Feteasca Neagra, 2002, Special Reserve, Prahova Valley,Cadarca, 2003, Wine Princess. (nici 2005 nu-i de aruncat)

 

Adauga comentariu