Articole Interviu cu Mihnea Mironescu
28 Septembrie 2009 - Valentin Ceafalau
desprevin.blogspot.com
Atractia lui Mihnea Mironescu fata de vinuri si comunicarea acestora a inceput in 2007 cu un Pinot Noir - La Cetate, “care m-a innebunit cu aroma puternica si interesanta, captivanta” , dupa 14 ani de “consum exclusiv de bere, din cauza celebrelor Chardonnay si Pinot Gris, ambele gretos de dulci”. Ideea unui blog de vinuri a plecat de la crearea unui jurnal despre primele vinuri degustate. “Blogul meu este un jurnal al vinurilor despre care am reusit sa scriu ceva, reprezinta drumul meu”, sustine Mihnea Mironescu, afirmand ca “este un blog nepartinitor, subiectiv, fara menajamente”.
RECOMANDARI: E. Guigal Crozes- Hermitage 2004, Cono Sur 20 Barrels Pinot Noir 2006, Marques de Caceres Rioja Gran Reserva 2000, The Hedonist Shiraz 2005, Novac - Prince Stirbey, Negru de Dragasani - Prince Stirbey
Cum ai inceput sa scri despre vinuri?
Am inceput sa tin un jurnal despre vinurile incercate in primele luni cand am descoperit vinul. Am fost un bautor exclusiv de bere timp de aproape 14 ani, dupa marile dezamagiri prin care am trecut multi dintre noi inainte de revolutie, cand singurele vinuri erau celebrele Chardonnay si Pinot Gris, ambele gretos de dulci chiar si pentru niste adolescenti scapati de parinti la mare. Imi amintesc ca mergeam pe terasa la Olimp sau Neptun si tot ce puteai alege era batrana ceafa cu cartofi prajiti si salata, alaturi de obligatoria baterie de vin fara de care "mai baieti, daca nu consumati vin, nu aveti ce cauta la terasa seara".
Epifania s-a petrecut prin 2007, cred ca a fost un vin primit cadou de sotia mea, pe care cu greu ne-am decis sa-l deschidem. Era un La Cetate, un Pinot Noir, care m-a innebunit cu aroma puternica si interesanta, captivanta. Au urmat River Route, Tezaurul de la Cetate, cateva Bordeauxuri. Si am decis ca vinul este interesant, complex, demn de studiat si cercetat indeaproape. Ceea ce pentru o fire analitica si studioasa cum este a mea s-a potrivit la fix!
Deci blogul a inceput prin decembrie 2007, transpunand notele de degustare pastrate pana atunci in Microsoft OneNote. Instrumentul numit blog mi s-a parut foarte potrivit pentru pastrarea unui jurnal personal. Nu m-am gandit niciun moment ca altcineva ar putea fi interesat de mazgalelile mele, am scris totul pentru mine, pentru a le pastra ca referinte pt viitor.
De ce un blog despre vinuri si nu de orice
altceva?
Vinul este un subiect complex, interesant, variat, care merita atat explorat, cat si discutat, comunicat, meditat. Sunt idei care-ti vin in minte in timp ce citesti despre vin, si care, in absenta unui interlocutor interesat de acelasi subiect, se pierd. Si asta te apasa, te frustreaza intr-o oarecare masura, astfel incat cauti un mijloc prin care sa le captezi, sa eviti irosirea lor si a ta. Blogul este, poate, unul din instrumentele cele mai nimerite pentru un astfel de scop. Cu atat mai mult cu cat nu sunt nici jurnalist, nici nu lucrez in industria vinului, ca sa gasesc alte supape de refulare :-)
Ce satisfactii iti poate oferi comunicarea vinului?
Asa cum am spus mai devreme, sunt idei, crampeie de gandire pe care simti ca nu vrei sa le pierzi, pe care daca le-ai pierde ai pierde ceva din tine. Pe acestea le vrei puse deoparte si intrupate intr-un mesaj, pentru tine sau pentru altii.
Pe de alta parte, desi blogul nu si-a dorit audienta, in timp, vazand ca anumite idei starnesc discutii sau reactii din partea altora, parca incepi sa te astepti la reactii la fiecare mesaj aruncat in eter. Iar atunci cand vin aceste raspunsuri, ele te motiveaza sa scrii mai bine, sa te documentezi mai bine. Eu nici acum nu caut audienta, dar as minti sa spun ca feedbackul primit nu ma bucura, nu ma motiveaza sa scriu mai mult.
Mai am si o mica speranta, care e firava ca o lumanare asezata in vant, ca poate vor descoperi si altii cele scrise de mine si-i va face sa-si doreasca sa afle mai multe despre vin, sa-l cunoasca mai intim si mai adanc decat simpla ingurgitare. Daca voi reusi sa aprind curiozitatea si pasiunea catorva persoane, as fi foarte multumit.
Cum ai descrie in cateva cuvinte blogul tau?
Blogul meu este un jurnal al vinurilor despre care am reusit sa scriu ceva, reprezinta drumul meu, evolutia mea, de la un adevarat novice intr-ale vinului catre ce va fi sa fie, sunt gandurile, reflectiile si ideile mele ivite pe parcurs, impreuna cu diverse opinii ce n-au putut fi ignorate sau varate sub pres. Este un blog nepartinitor, subiectiv, fara menajerii, despre lumea vinului asa cum o percep eu.
Cui te adresezi?
Oricarei persoane interesate sincer si dezinteresat de vin. Nu ma intereseaza parerile politizate ale celor care lucreaza pt un anumit producator, le-am tot vazut pe alte bloguri si ma irita realmente.
Sunt oamenii receptivi la ce postezi pe blog? Comenteaza, reactioneaza in vreun fel?
Am observat ca oamenii comenteaza mai degraba opiniile despre vin, nu neaparat notele de degustare. Orice blog care se rezuma la note de degustare seci nu va avea prea multe comentarii. Parerile personale sunt insa comentate, mai ales daca ataca anumite subiecte interesante sau raspund unor opinii pe care cititorii nu au unde sa si le exprime altundeva.
Ce crezi despre comunitatea bloggerilor de vin de
la noi?
La inceput am fost foarte retras. Si era normal, cat timp eram in faza de absorbtie a informatiei de baza despre vinuri. Nu ai ce comenta, ce discuta la foarte inceput, daca nu vrei sa cazi in ridicol. Citesti mult, cauti informatii pe net, vezi parerile altora si incerci sa le validezi.
In ultima vreme am remarcat ca exista o comunitate a blogerilor de vin, chiar daca nu formal constituita. Am vazut asta prima data anul trecut, cand am fost invitat de Catalin Paduraru la un eveniment organizat pt blogeri la Casa Iancului. Am ramas placut impresionat si am si cunoscut un blogger care acum face parte din micul grup pe care l-am strans de pasionati de vin. Din grup face parte si Alin aka alibus, care este prezent pe blog cu mult inaintea mea, si pe care l-am contactat cand a fost sa cream grupul.
Cat de educat este consumatorul roman in ceea ce priveste vinul?
N-am idee cat este de educat, nu stiu ce grad de educatie are consumatorul francez sau neamt sau englez. Tot ce observ comparativ este ca in restaurantele si barurile din strainatate oferta de vin este mult mai bogata, exista o sumedenie de vinuri ce pot fi servite la pahar - si asta spune multe despre cerere - si pe mesele celor din jur se vede mult mai mult vin decat la noi. O fi si legislatia auto ceva mai relaxata, o tolera un pahar de vin consumat la pranz sau seara, fata de toleranta 0 de la noi, ceea ce incurajeaza putin consumul de alcool, daca nu de vin. Insa banuiesc ca nici la ei consumatorul nu este un mic savant specializat in vinuri, cu cunostinte comparate despre pietele de vin si stilurile de vin din lumea noua si cea veche. El este doar un individ care face parte oricum dintr-o cultura mai avansata, netinuta pe loc 40 de ani de comunism. Si ei au trecut prin vinurile dulci, prin vinurile de casa, prin falsuri si porcarii. Realitatea e ca acum sunt inaintea noastra, insa nu pot spune cum anume au fost educati ca sa ajunga aici.
Ce crezi despre piata vinului din Romania? Unde crezi ca se afla vinul romanesc in acest moment?
In putinii ani de cand observ piata vinului am remarcat ca este intr-o diversificare si o crestere calitativa extrem de pozitive. Apar noi producatori, altii dispar, cramele se retehnologizeaza, viile de replanteaza, incepe si la noi sa conteze comunicarea, brandul, marketingul. Din pacate preturile o iau razna cu o viteza ce nu mai tine pasul cu calitatea si valoarea reala, insa se pare ca strategiile snt corecte, daca din ce in ce mai multi producatori copiaza aceeasi reteta de succes.
Suntem inca departe de atingerea potentialului real, avem totusi doar cativa producatori comparativ cu miile de producatori din Germania, Franta sau chiar Elvetia. Loc este, traditie este, piata e in crestere de la an la an, nu vad de ce nu ar continua sa intre pe piata noi si noi jucatori. Sincer eu mi-as dori sa apara micii producatori, nu cei industriali, de masa, care produc vinuri cu aceleasi caracteristici ca oriunde altundeva in lumea noua. Cei care reflecta terroirul. De ce nu si cei organici sau biodinamici?
Observ o pizma intre producatori, oameni din industrie, marketeri etc., pe care nu reusesc sa mi-o explic. Poate doar prin romanismul asta care nu se mai termina si care distruge totul in jur. In alte tari vezi cum se unesc producatorii in tot felul de asociatii si grupuri de interese, iar la noi nu stiu cum sa se injure intre ei, sa boicoteze concursurile sau sa mituiasca rezultatele. Stupid, pentru o piata in crestere organica cum este la noi.
Adauga comentariu
