E
clar: pana la urmatorul numar al revistei noastre se vor fi desfacut, din nou,
cam tot atatea sticle de spumant / sampanie sau de vin spumos cate au fost desfacute
pe parcursul anului. Stim ce bem? Bem ce stim? Sau bubuim la intamplare prima
sticla cu dop mare pe care o gasim pe masura bugetului (dupa remuneratie, mic)?
In Romania, facem intai diferenta lingvistica dintre vin spumos – cu dioxod de carbon injectat, la fel ca la orice suc acidulat – si vin spumant, al carui continut de CO2 provine din refermentarea naturala a vinului, in vase mari, rezistente la presiune, sau in sticla. La spumos, lucrurile sunt clare: face spuma, cu bule mari si dese, apoi tot acidul dispare de parca n-ar fi existat niciodata. In cazul metodei Charmat – Martinotti, folosita pe scara larga in Italia pentru asti-uri si prosecco, a doua fermentatie are loc in vase de dimensiuni mari, iar bautura este imbuteliata sub presiune. Vinul rezultat are bule (perlare, perlaj) mai mici, mai fine, care sunt eliberate mai incet, ansamblul fiind de cele mai multe ori fin, usor si plin de prospetime. „Metoda traditionala“, sau „champenoise“ este cea mai complicata: dupa ce vinul si-a incheiat procesul de fermentare, in fiecare sticla in care va fi imbuteliat se adauga un pic de drojdie si un pic de zahar, pentru a provoca fermentarea secundara. Aceasta are loc in sticle inchise cu o capsa temporara. In regiunea Champagne, dar si in cazul altor producatori care au adoptat aceeasi metoda, sticlele stau inclinate, pe rafturi speciale, si sunt rotite cu 45 de grade pe zi, astfel incat sedimentele de drojdii din vin sa se sedimenteze si sa se solidifice in interiorul capsei (procesul poarta numele de remuage). La finalul procesului, care dureaza intre 12 si 36 de luni, lichidul exercita asupra peretilor sticlei o presiune de aproximativ 6 atmosfere (cam 18 grame de zahar si 0,3 grame de drojdie sunt necesare pentru a obtine cantitatea necesara de CO2 care sa provoace aceasta presiune). Gatul sticlei este inghetat, capsa temporara este scoasa (impreuna cu depozitul de drojdii), apoi este montat dopul „definitiv“. De obicei, este nevoie sa se completeze continutul cu un strop de „licoare de expeditie“ – amestec de vin, zaharuri si dioxid de sulf pentru conservare. Spumantele franceze se numesc fie Champagne (daca sunt produse in Champagne), fie „Crémant“, nume la care se adauga numele zonei din care provine (Crémant d’Alsace, Crémant de Bordeaux, Crémant de Bourgogne, Crémant de Loire etc.). Tot Crémant se numeste si spumantul traditional din Luxembourg. Vinurile franceze fabricate dupa alta metoda decat cea traditionala se numesc „mousseux“. Spaniolii produc “cava”, portughezii - „espumante“, italienii – asti, franciacorta si prosecco, la care se adauga „frizzante“, un soi de vin verde, cu concentratie alcoolica mica, germanii produc „sekt“ (95% dupa metoda Charmat), maghiarii – Pezsgö iar URSS avea, pe cand exista, Sovetskoye Shampanskoye.
CASTELLROIG SABATE I COCA - CAVA RESERVA FAMILIAR
Un spumant cu 91 de puncte acordate de Robert Parker, cu un amestec seducator de arome florale, dublate de nuca si miere, usor „improspatate“ de drojdii fine. E cam scump, dar e final de deceniu... Il gasiti la el Consulado Iberico, Vinexpert si alte magazine specializate.
CHAMPAGNE MUMM CORDON ROUGE
Un Mumm e un Mumm. Iar daca este si un Cordon Rouge, e clar ca nimeriti ceva deosebit. Este una dintre putinele reprezentante ale regiunii Champagne cu arome evidente de fructe (coaja de lamaie uscata, grapefruit, caisa, piersica, mar verde), urmate de vanilie, fructe uscate si miere. CAVA
CODORNIU – ORIGINAL BRUT
Pentru ca este criza si selectia (aproape aleatorie) din aceasta mini-degustare trebuie sa includa si ceva foarte democratic, mentionam si Cava Codorniu. Varianta sa cu minimum de zahar este un cupaj de Macabeo, Xarel-lo si Parellada plin de viata, de prospetime si de veselie. Ca simbol al sarbatorilor, este o alegere mai mult decat inspirata - este chiar o afacere buna, dat fiind pretul apropiat de multe produse autohtone net inferioare calitativ.
Adauga comentariu