Home Articole

Stilul oxidativ ar trebui sa dispara

Stiti deja bancul cu ciobanul care avea si oi albe, si oi negre, dar cele albe dadeau ditai vadra de zece litri de lapte pe zi, in timp ce nenorocitele alea negre nu dadeau decat cel mult vreo zece litri pe zi... Cam asa si vinurile din concursul nostru.

Rezultatele le stiti, proportiile le stiti, dar socoteala nu se face doar pe puncte, ci si pe impresie generala. Iar impresia generala spune ca in zona de sub 24 de lei, vinurile albe se sustin mai bine decat cele rosii. Sunt mai placute, mai proaspete, mai aromate. Cel putin asta ar reiesi din impresiile „la cald“ ale juratilor straini. Pe care, ca sa nu-i lasam sa plece fara a lasa totul prada uitarii, i-am rugat sa ne „dea in scris“ raspunsuri la intrebarile esentiale: ce e bun si ce e prost la vinurile romanesti? Daca vreunul dintre aceste vinuri ar merita sa reprezinte Romania in comertul international, daca e vorba despre un raport corect calitate / pret si alte asemenea. Presedintele primei comisii, Yves Paquier, a reusit sa fie cel mai dur critic, insa si cel mai cald si prietenos dintre invitati. Spiritul germanic al lui Wilfried Moselt a fost, insa, impresionat de-a dreptul de vinurile albe, ca si luxemburgheza Liliane Turmes, Decanter-ul maghiar s-a simtit oarecum ca acasa, iar Slow Food-ul italian a facut o pasiune pentru DAVINO si Jaristea.

YVES PAQUIER: „SUNTETI FOARTE UTILI ROMANIEI“

„Organizarea a fost excelenta si fiecare lucru a fost bine condus. Ordinea vinurilor a fost cea corecta, iar esantioanele – perfect neutre, fara sa existe vreun indiciu care sa poata conduca la recunoasterea vinului. Obiectivul evident al degustarii a fost sa vedem vinurile provenite din podgorii de suprafata mare. Ce probleme am constatat:

_ stil oxidativ la multe vinuri. Este un stil care ar trebui sa dispara;

_ nu intotdeauna a fost bine calibrat randamentul viei, in unele cazuri suprafetele au fost lasate sa produca prea mult;

_ momentul culesului nu a fost evaluat, in unele cazuri, cu prea multa precizie, de unde au rezultat probleme legate de controlul alcoolului si aciditatea fenolilor;

_ nas cu SO2 si reductiv;

_ neconcordante de calitate intre sticle cu acelasi produs;

_ aciditate volatila;

_ utilizarea de metode de vinificatie aproximative. In mare, calitatea vinurilor nu este suficienta. Aceasta categorie de preturi mici ar trebui sa faca mai bine cunoscute vinurile romanesti consumatorilor si mai ales consumatorilor romani.

Celelalte vinuri, pe care le-am gustat la restaurante, erau cu mult mai bune. Trebuie vorbit mult mai mult despre soiurile autohtone – acestea sunt pasaportul viticulturii romanesti. In editiile viitoare, ar trebui izolat sau degustat separat fiecare soi in parte. In orice caz, aveti mult curaj pentru a organiza un asemenea concurs, si sunteti foarte utili Romaniei prin felul in care ati gandit intregul eveniment. Ma bucur ca am putut participa la aceasta operatiune prestigioasa, obiectiva si bine organizata.“

JONATHAN GEBSER, SLOW WINE ITALY: „RAR AM REUSIT SA DAU O NOTA PESTE MEDIE“

„Nu am putut sa dau note mari pentru originalitatea vinurilor, ba chiar am reusit rar sa trec de o nota medie. Au fost multe vinuri bine facute, insa carora le lipsea caracterul individual. Banuiesc, totusi, ca trebuie sa te astepti la asa ceva atunci cand este vorba despre vinuri produse in cantitate mare si care cauta sa satisfaca un numar cat mai mare de consumatori. Cu alte ocazii, adica in afara concursului, am putut vedea ca acest aspect nu constituie neaparat o constanta a vinurilor romanesti. Am depistat destul de multe vinuri oxidate, lucru care poate avea ceva de a face cu calitatea depozitarii sticlelor. Alte vinuri prezentau note vegetale care denotau probleme de vinificatie, au existat probe cu probleme de armonie, de proportie a acidului sau a taninilor, iar mai multe vinuri albe aveau niveluri prea mari de sulfiti. Mi-a placut foarte mult ca sesiunile de degustare au fost relaxate, bine organizate si pline de informatii. Cel mai mult insa mi-a placut faptul ca am putut sa ne intalnim cu cativa producatori si sa aflam mai multe despre scena vinului romanesc, despre diversitatea si potentialul sau. Cina de la Locanta Jaristea a fost o experienta cu totul unica pentru mine. In ceea ce priveste reprezentarea pe piata internationala, eu prefer intotdeauna ca acest rol sa fie jucat de un soi autohton. Din pacate, nu am dat note pentru Feteasca Alba si Feteasca Neagra de la DAVINO care au fost foarte bune si care releva potentialul acestor soiuri. De asemenea, au fost foarte bune si au avut un caracter puternic Chardonnay-ul si Merlot-ul La Cetate. Per total, consider ca exista un raport bun intre calitate si pret, mai ales pe cel mai de jos palier de pret, unde mi s-a parut ca exista mai multa consistenta: vinurile erau simple, standard, cu o prospetime placuta. Cele cu preturi mai mari erau, evident, mai placute, mai complexe, mai bune pur si simplu, insa prezentau si mai multe fluctuatii si inconsistente, ceea ce inseamna ca nu sunt mereu cea mai buna alegere.“

AGNES NEMETH, DECANTER: „VINURILE ROSII IEFTINE, CELE MAI SLABE“

„In general, am vazut vinuri corecte. Fiind cumparate din supermarket, nu a fost vorba despre vinuri top-premium, deci nu se poate spune ca am, in acest moment, o viziune completa asupra intregii industrii. Ce se poate spune insa, dupa vinurile pe care le-am degustat, este ca nu am gasit foarte multe vinuri defecte, ceea ce a fost o surpriza placuta. Au existat si cateva de nebaut, pe care nu-ti convine sa le cumperi, dar in general au fost destul de putine asemenea probe. Vinurile spumante erau bune de baut, insa unele dintre ele pareau sa fi fost depozitate impropriu sau tinute, pur si simplu, prea mult, si se oxidasera. Rose-urile – jumatate bune, jumatate acceptabile, asa ca ar fi o alegere buna, fiind la preturi rezonabile. Cele mai scumpe vinuri rosii: unele dintre ele aveau prea mult lemn, dar au fost cateva frumoase, elegante si complexe. Vinurile rosii mai ieftine au fost cele mai rele, din punctul meu de vedere; unele aveau o problema de igiena, altele erau trecute sau nu aveau niciun fel de complexitate. Desi nu e la moda sa bei demisec, vinurile aromatice au fost o surpriza placuta pentru mine: intense, dar nu intruzive, complexe, elegante si cu un echilibru bun intre prospetime si zahar.

Mi-a placut ideea concursului: sa fie reprezentat punctul de vedere al consumatorului. S-a vazut in mod clar, intr-o selectie mare, ce pot primi oamenii in schimbul banilor pe care ii platesc.“

WILFRIED MOSELT: „DES INTALNIT, DEFECTUL «CAINE UD»“

„In primul rand, trebuie sa mentionez ca serviciile au fost perfecte, totul a mers ca pe roate, si ca organizare, si ca servire, a fost chiar mai bine decat la destule alte evenimente internationale la care am participat. In ceea ce priveste vinurile, am observat ca se repeta destul de des un defect pe care eu il numesc, de obicei, «caine ud». In ceea ce priveste punctajul, iar aici este o problema universala, cred ca se puncteaza prea mult aspectul, culoarea… Culoarea unui vin il descalifica sau nu, din punctul meu de vedere si, oricum, probleme de culoare se intalnesc tot mai rar.

Cert este insa altceva: Romania este, in mod foarte clar, interesanta din punct de vedere turistic, ca turism oenologic si gastronomic. Am vazut cateva mancaruri foarte interesante, mai ales pastrama si toba, care pot fi asortate perfect cu vinuri locale, iar acest lucru ar atrage multa lume intr-un tur al cramelor. In ceea ce priveste vinurile: ce a fost cu adevarat uimitor a fost calitatea vinurilor albe. Ca german, am la dispozitie multe vinuri albe foarte bune, insa am descoperit aici cateva extraordinar de parfumate, foarte proaspete, convingatoare. Se face si destul de mult Sauvignon Blanc foarte bun. Iar vinurile aromatice au fost o adevarata surpriza, sunt cateva care ar merita cunoscute pretutindeni, insa cel mai bine ar fi ca lumea sa le cunoasca mai intai la ele acasa, pe pamantul lor, alaturi de mancarurile zonei.“

LILIANE TURMES: „SPUMANTELE, PROBLEME CU ACIDUL CARBONIC“

„Singurul lucru pe care mi l-as fi dorit ar fi fost sa avem mai multe zile la dispozitie, ca sa putem organiza cateva degustari de soiuri romanesti, sau macar sa vedem cate un vin din fiecare soi despre care se stie ca e bine cotat. Sau sa fi mers in vizita la cateva crame... In rest, totul a fost perfect organizat si, spre surprinderea mea, am facut cunostinta cu o piata foarte interesanta, cu multe vinuri atractive, mai ales in randul vinurilor albe. Spumantele au avut ceva probleme cu acidul carbonic. Unul dintre ele chiar a facut spuma, dupa care in pahar nu a ramas decat un vin linistit... Au fost si cateva vinuri rosii OK, insa nu cunosc varietatea in sine, ca sa stiu daca e bine exploatata sau nu specificitatea. Cat despre gastronomie... pastrama si placinta cu branza au fost excelente, la fel si tuica. La noi, branza se face foarte «light», pe cand aici e puternica si savuroasa... A fost o placere, iar combinatia de vin, mancare, muzica si atmosfera a facut intregul eveniment sa fie «rotund», complet si bine echilibrat.“

Alte articole pe aceeasi tema

Premiile pentru Excelenta Vinul.Ro 2009

Test istoric pentru vinurile romanesti de la raft

Castigatorii Premiilor pentru Excelenta Vinul.Ro 2009

Excelenta fara medalii?

Juratii Premiilor de Excelenta se prezinta

 

Adauga comentariu