Home Articole

Vin cu accent britanic

Da, Albionul este producator de vin si nu de ieri-alaltaieri, ci inca din perioada cuceririi romane, cand primii butuci de vita au fost aclimatizati aici. In prezent, exista in Anglia si Tara Galilor aproximativ 400 de crame, aservite unei suprafete plantate de aproape 1000 de hectare de vie. Ca particularitate, o podgorie tipica englezeasca este foarte mica (sub 2,5 ha) sau minuscula (1 ha). Doar cateva depa sesc 10 hectare si le poti numara pe degete pe cele care se pot lauda cu 25 de hectare. Cele mai mari trei regiuni viticole englezesti (Denbies, Dorking si Surrey) insumeaza cam 100 de hectare de vie pe care se planteaza cu succes soiuri autohtone, alaturi de hibrizi adusi de pe Continent, rezistenti si iubitori de clima racoroasa si umeda.

PUTINA ISTORIE

Legenda spune ca insusi Iulius Caesar, venit in Britannia „summa cum diligentia“ a adus cu el primul butas de vita. Povestea nu e total fantezista, pentru ca cei care au adus strugurele si l-au sadit pe dealurile insulare au fost soldatii lui. Gustul vinului i-a sedus pe localnicii briti, mari amatori de bancheturi, care au invatat sa cultive via si sa produca, pentru consum propriu, soiurile importate de cuceritori. Este mai mult decat sigur ca, pana la Cucerirea normanda din 1066, viile au crescut si vinul a inceput sa fie produs mai ales in manastirile din sudul Angliei. Dupa Wilhelm Cuceritorul, vinul a devenit apreciat si in Londra, unde s-au pastrat de atunci si pana acum nume de strazi cu rezonanta viticola: Vine Street, Vineyards St. Un moment remarcabil al istoriei vinului englezesc l-a marcat recensamantul agricol instituit de Henric al VIII-lea, care a lasat posteritatii evidenta existentei a 139 de podgorii in Anglia si Tara Galilor, 11 dintre ele aflandu-se in proprietatea Coroanei, 67 in proprietatea familiilor nobiliare si 52 in posesia Bisericii. Nu se stie exact de ce imediat dupa domnia acestui veritabil Barba Albastra, numarul podgoriilor a scazut dramatic. Unii pun acest fapt pe schimbarile de clima, altii pe faptul ca posesiunile manastiresti au fost preluate de Coroana. Cert este ca a existat o perioada de cateva sute de ani in care vinul englezesc a cam lipsit de pe mesele instarite, fiind inlocuit de importuri masive, mai ales din Spania si Portugalia. Acest fenomen s-a intamplat si in istoria recenta, la o scala mai mica insa, intre Primul si Al doilea razboi mondial, cand productia de vin in scop comercial s-a oprit cu desavarsire. Productia de vin din Anglia s-a revigorat dupa a doua deflagratie mondiala, la initiativa a doi pionieri: Sir Ray Barrington Brock, chimist si oenolog, cercetator care a indicat care sunt soiurile internationale pretabile terroir-urilor britanice si Edward Hymans, viticultor, gradinar si autor de manuale de specialitate, care a promovat cresterea vitei de vie in zone unde nu a existat traditie in acest domeniu. Dupa 1955, vinul englezesc a inceput sa fie produs pe scara larga, vazand si primele exporturi, in special destinate Statelor Unite ale Americii. In prezent, producatorii de vin din comitatele englezesti isi dezvolta afacerea cu tenacitate si ambitie, in ciuda climei extrem de schimbatoare de la an la an, pe o chestiune de mandrie nationala. Dupa cum marturisesc chiar ei, cea mai buna metoda sa faci o mica avere este sa ai o avere mare si cumperi o vie in Anglia. Pe cat de cinic pare, pe atat este de adevarat, stiind faptul ca aici, in cazul unei podgorii consolidate, din 10 ani, 2 sunt favorabili, cu productii mari, 4 sunt medii, iar 4 catastrofali. Cu toate acestea, exista cativa producatori englezi care au pornit de la o mica avere ca sa ajunga, e drept, cu munca asidua, cu incapatanare, cu mult know-how si cu sacrificii notabile, sa intoarca banii cu lopata, fara sa faca rabat la calitate!

CONCURENTA VINURILOR DE PE CONTINENT

Anii ’90 au adus producatorilor de vin din Anglia cea mai mare lovitura din istorie – concurenta nemiloasa a vinurilor bune si mult mai ieftine de pe Continent si din Lumea Noua. Cum asa? Imediat dupa inaugurarea Eurotunelului, s-a instaurat un fenomen numit „Cross-Channel traffic“, care permite oricarui cetatean englez sa traverseze Canalul Manecii in mai putin de o ora, sa ajunga in Franta si sa cumpere, in regim de duty free (adica fara taxe, care in Marea Britanie sunt exorbitante), vinuri de calitate la preturi care inseamna falimentul producatorilor englezi.

SCAPA CINE POATE!

Confruntati cu aceste fenomene adverse (factori de clima, suntarea pietei, dificultatile legate de terroir), producatorii englezi au inteles ca nu au decat o singura alternativa daca vor sa supravietuiasca: calitate peste medie la preturi competitive cu concurenta. Asa s-au nascut, in ultimii 10-15 ani, vinurile englezesti exceptionale, destinate, paradoxal, consumului intern, medaliate la competitii de prima marime si produse de vinificatori relativ tineri, care au beneficiat de experienta internationala. Unul dintre acestia, a carui crama se gaseste in Cornwall, peninsula care formeaza extremul sud-vestic al Angliei, se nume ste Sam Lindo si detine o marca etalon a calitatii made in England: „Camel Valley“.

DE LA OIER LA „CELLAR MASTER“

Sam Lindo a preluat via de la tatal sau, Bob, a carui familie a avut cam 10 hectare de deal, pe care practicau oieritul. Dupa ce Lindo senior s-a retras din aviatia militara britanica, in urma unui accident care l-a lasat cu coloana vertebrala facuta praf, acesta a hotarat sa schimbe destinatia pamantului din pasune in vie si a vandut toate oile. Cu banii obtinuti (si fara sprijin de la Guvern), in 1990 a adus in Cornwall un oenolog caruia i-a marturisit ambitia sa. Acesta, in prima faza, l-a catalogat pe Bob ca fiind cel putin nebun si a vrut sa plece, dar la insistentele „batranului“ a ramas si au pus, pe 5 hectare, soiurile „Bacchus“, „Seyval Blanc“ si „Richtensteiner“. Dupa 10 ani de incercari si inovatii, Bob Lindo isi vedea visul cu ochii: Medalia de Aur la International Wine Challenge pentru primul lor spumant – Cornwall Brut – singurul din afara zonei Champagne care a luat vreodata aceasta distinctie! In 2002, a plantat pe cele 5 hectare ramase Pinot Noir, Dornfelder, Rondo si Triumphe. In prezent, spumantele Cornwall purtand eticheta Camel Valley se numara printre preferatele fostului presedinte francez Jacques Chirac si sunt cele mai vanate din Marea Britanie, fiind comandate chiar inainte de anii de productie de marii distribuitori din insula. Sam Lindo, la randul sau, a dat lovitura, vinificand strugurii rosii de pe cele 5 hectare care ii revin de drept intr-unul dintre cele mai frumoase rosé-uri din lume, spumantul Pinot Noir Cornwall Brut obtinand in 2006 medalia de argint la International Wine Challenge, situandu-se astfel inaintea tuturor concurentilor sai din Lumea Noua. Si asta nu e tot: familia Lindo a reusit in ultimii trei ani sa faca din Camel Valley una dintre cele mai vizitate destinatii oenoturistice din Marea Britanie si un centru de informare si consultanta pentru producatorii locali, ce intregeste o poveste de succes care continua sa se scrie in fiecare zi!

RECOMANDAREA PASSEPARTOUT

Camel Valley „Cornwall“ Sparkling Rose 2007

Desi nu sunt importate in Romania, daca aveti ocazia sa faceti o vizita la Londra, merita sa va intoarceti din Anglia cu o sticla de Camel Valley „Cornwall“ Sparkling Rose 2007. Un spumant extrem de frumos, de prietenos si de proaspat, vinificat din Pinot Noir si Dornfelder, cu un nas floral evoluand in spuma de capsune, cu o perlatie bogata si persistenta, acest vin sec cu aciditate placuta insoteste perfect o salata de fructe de mare condimentata cu ierburi mediteraneene, sau deschide exceptional o cina romantica. A obtinut Medalia de Aur la Decanter World Wine Awards 2009 si costa in magazine in jur de 28 de lire (pe care, zau, le face cu prisosinta!).

 

Adauga comentariu