Nu am o colectie de vinuri. Stau
la bloc, fara balcon, debara sau camara, asa ca nu poti gasi la mine in casa
mai mult decat un stoc temporar de sticle – cam cate as putea bea intr-o luna.
Chiar si asa, sunt nevoit sa ma gandesc la o colectie personala, pentru ca
uneori prietenii care dispun de spatiu imi cer sfatul cu privire la achizitiile
noi. Ultima data, saptamana trecuta, un bun prieten din copilarie, actualmente
calator aproape profesionist care se bucura de o multime de delicii culinare si
enologice prin intreaga lume, cuprins de nostalgia patriei-muma, ma suna sa ma intrebe
in ce vinuri romanesti sa bage vreo 1.000 de dolari (eu tot sper ca macar sunt
euro, caci vinul bun e scump la noi, dupa cum i-am spus si la telefon). Nu e
prima suma pe care a investit-o in vinuri, nu e nici ultima. Dar e prima data cand
se gandeste la vinuri romanesti. M-am trezit cu o dilema: ce sa-i recomand?! Sa-i
risc omului banii doar pe baza propriilor opinii? Asa ca – in buna traditie romaneasca
– am decis sa arunc pisica in ograda altcuiva. Drept pentru care am facut un
mic sondaj printre prietenii iubitori de vin si printre profesionistii din
domeniu. Am primit o multime de sfaturi utile. In urma carora m-am ales, insa, si
cu o nedumerire. Dincolo de sfaturile generice – vinuri cu aciditate si structura
buna, expresive, in general rosii seci, cu taninuri bine marcate, sau albe cu
rest de zahar, cu dopuri bune –, dincolo de evocarea unor vinuri care din pacate
nu mai exista pe piata, cei chestionati doar rareori au riscat sa-mi sugereze,
explicit, marci in care merita sa bagi bani. De ce? Fiindca vinurile romanesti,
chiar si cele care au dat satisfactie peste medie in fiecare dintre ultimii
ani, nu au o „istorie“ relevanta, care sa se intinda pe mai mult de cativa ani.
Asadar, cum sa ai garantia ca prin 2014-2015 n-o sa te trezesti cu sticle de
„lichid puturos” in loc de „comoara din adancuri“ in care ai bagat bani? In
sfatul carui vanzator sa te increzi, in conditiile in care actuala criza
financiara i-a adus pe toti la disperarea de a incerca sa vanda orice? Si inca
ceva! Amicul meu, ca orice om cu socoteala, ar vrea sa ia azi niste sticle care
sa-si sporeasca valoarea in cativa ani, ca poate va vrea sa le vanda. Dar orice
vin disponibil azi - si care prezinta un cat de mic indiciu ca s-ar putea sa
evolueze bine – are pret deja destul de mare, chiar daca n-are decat un an-doi
vechime la producator.
N-o sa va las asa, dupa ce v-am starnit!
Iata si o mica centralizare a sugestiilor de colectionare pe care le-am primit: Flamboyant 2006 sau Domain Ceptura Rouge 2007 de la Davino, Cuvee Uberland 2007 de la Recas, Merlot Prince Matei 2006 de la Vinarte, Smerenie 2008 sau Cabernet Sauvignon de la Crama Oprisor, Novac si Tamaioasa de Stirbey, Cabernet sau Merlot de la Segarcea, plus recomandarea unei vizite pana la Cotnari, dupa vreo bijuterie de prin vinoteca lor. Voi ce idei aveti? Astept in continuare sfaturi pe blog sau pe adresa mea de mail, prietenul meu inca nu s-a hotarat.
Adauga comentariu